New poem!

Bate vântul


Bate vântul.
Pe-o lacrimă de ploaie
cobor,
cobor din coşmarul
marilor speranţe.
Udă, caut să mă-ncălzesc
dar tot ce-am vrut să am
ai fost tu.
Bate vântul.
Frigul se-năspreşte,
tremur...
obraji-mi sunt albi
ca veninul.
Lacătul inimii e strâns,
iar cheia,
cheia e ruptă.
Bate vântul.
Pierdută în acelaşi coşmar
mă îndrept către poarta
marilor speranţe.