Coşmar

Cad într-un abis,
Un abis fără capăt, infinit.
Îmi simt sângele
Pâlpâindu-mi în vene,
Ochii năucindu-mă
De praf şi de căldură.
Nu-mi simt trupul,
Uşoară ca un fulg
Atârn de firul destinului,
Privesc în jur
Dar totul e alb.
Cad iarăşi în abis,
Un abis fără capăt, infinit,
Sângele îmi fierbe,
Venele îmi pocnesc,
Respir adânc
Un fum aberant
Mă sufocă...
Pe când cădeam într-un abis,
Un abis fără capăt, infinit,
Aud dintr-odată sunând telefonul.